Fructul a fost descoperit pe malurile râului Kolmya, din Siberia, de către echipe de cercetători care căutau oase de mamut. Acolo, profesorul David Gilichinsky a găsit 70 de cuiburi de hibernare ale veveriţelor, la adâncimi de 20-40 metri faţă de suprafaţa actuală.

Veveriţele ascunseseră fructele în cea mai rece parte a cuibului, care în prezent prezintă toate semnele unui îngheţ continuu.

Echipa de savanţi a Institutului de Biofizică Celulară a crescut din acest fruct plante din specia Silene stenophylla, aceasta devenind cea mai „bătrână” plantă adusă la viaţă. Până acum, acest titlu era deţinut de un palmier crescut în Masada, Israel, din seminţe vechi de 2.000 de ani.

Iniţial, în laboratorul din apropierea capitalei ruse, Moscova, cercetătorii nu au reuşit germinarea cu succes a seminţelor extrase din fruct, însă până la urmă operaţiunea a avut succes, prin folosirea unor elemente ale fructului, ţesuturi pline de zaharuri. Zaharurile  sunt un foarte bun conservant, fiind analizate şi ca potenţial conservant al vaccinurilor în lipsa posibilităţilor de refrigerare în zonele calde, precum Africa.

Planta Silene stenophylla creşte şi în prezent în tundra Siberiană, însă există unele diferenţe între aceasta şi bătrâna sa rudă crescută în laborator.

Sursa