Poate știți, poate nu: sediul redacției Știință & Tehnică este găzduit într-o casă de pe strada Maria Rosetti (fosta Sf. Spiridon), la numărul 5. Pe peretele exterior trecătorii pot citi pe o placă ”În această casă a locuit scriitorul I. L. Caragiale în anul 1900”.
Iar pe poartă, pe lângă sigla ”Știință & Tehnică”, este și un panou foarte des întâlnit pe străduțele capitalei: semnul ”Parcarea interzisă” (cercul roșu cu un ”P” tăiat), alături de mesajul ”Nu parcați – Garaj”. Pentru orice posesor de permis auto ar trebui să fie clar că e o cale de acces care nu trebuie blocată. Clar? Păi… nu prea.
Fenomenul obișnuit este că, în timpul zilei, diverși șoferi își parchează diversele mașini fix în poarta ”Știință & Tehnică”. Unii își lasă numărul de telefon în parbriz, pentru a fi contactați în cazul în care e nevoie să-și mute mașina. Însă cei mai mulți nici nu au auzit de acest minim gest, considerând dreptul lor de netăgăduit de a bloca accesul.
Din păcate, nesimțirea lor ne afectează pe cei din echipa Știință & Tehnică, deoarece și noi avem mașini și avem nevoie de spațiul respectiv sau de accesul în curte, pentru descărcat reviste de exemplu. Iar, când avem vizitatori care vin cu mașina personală, lipsa posibilității de a fi bune gazde devine foarte neplăcută.
Ce e de făcut? Cum combatem nesimțirea și ignoranța celor pentru care nu mai contează deloc semnul ”Parcarea interzisă”? O lăsăm baltă și ne resemnăm?
Într-un fel, cam asta ne comunică privirea lui Caragiale, a cărui statuie ne veghează de peste drum. Eu, însă, nu sunt de acord.
Așa că apelez la voi: ce mesaj sugerați să afișăm alături de semnul ”Parcarea interzisă”, astfel încât să nu mai fie ignorat și să nu mai lase nesimțirea și indiferența să triumfe?
Aștept propunerile voastre mai jos, în comentarii.
Mulțumesc anticipat 🙂
