Suntem obișnuiți să considerăm că inteligența este o calitate individuală. Un grup de cercetători americani vede altfel lucrurile. Ei au studiat posibilitatea ca, în cazul unei ipotetice civilizații extraterestre, inteligența să fie o însușire colectivă, la scara unei întregi planete.
Pe la sfârșitul lunii februarie am primit, în fapt de seară, un telefon de la un producător de la televiziunea Aleph, prin care eram invitat în dimineața următoare să intervin într-o emisiune. Mi s-a comunicat și subiectul: inteligența la scară planetară. Desigur, am fost de acord, dar aveam unele dubii. Mi se părea un subiect un pic cam tras de păr, desprins parcă din Solaris, minunatul roman al lui Stanislaw Lem. Așa că am cerut câteva indicii suplimentare. Mi s-a spus că tocmai a fost publicat un articol științific pe această temă. Am mulțumit frumos și a rămas ca de dimineață să vin cu comentariile mele, în direct.
Așa cum era normal, imediat după ce am încheiat conversația, m-am așezat în fața monitorului și am căutat informațiile de care aveam nevoie. Nu mică mi-a fost surpriza atunci când am descoperit că respectivul subiect fusese tratat într-un articol publicat pe 7 februarie 2022, în prestigioasa revistă International Journal of Astrobiology, editată de către Cambridge Univeristy Press. Titlul lucării era ”Intelligence as a planetary scale process”. L-am parcurs în fugă și am fost fascinat. Autorii articolului căutau răspunsul, ipotetic, la o întrebare fundamentală: ”o planetă, care adăpostește viața, poate avea propria conștiință?” Citez din rezumatul lucrării: ”vom explora inteligența planetară, definită ca achiziția și aplicarea cunoașterii colective la scară planetară, împreună cu integrarea sistemelor planetare, ar putea fi o abordare utilă pentru înțelegerea evoluției pe termen lung a planetelor locuite, inclusiv în cazul vieții terestre și vom prezice caracteristicile generale ale acesteia în cazul unor lumi extraterestre.” Sună oarecum complicat. Așa și este. De aceea, după o primă lectură, am revenit asupra articolului, de data aceasta fiind atent la fiecare propoziție. Voi încerca, în cele ce urmează, să vă explic ce am înțeles eu din acest text științific aflat foarte aproape de frontiera SF-ului.
Puterea colectivă
De-a lungul istoriei planetei noastre am putut vedea cum formele de viață existente aici (bacterii, plante, animale etc) au modificat radical Pământul. Să, luăm drept exemplu, plantele. Inițial atmosfera terestră nu avea decât vagi urme de oxigen molecular. Dar, odată cu ”inventarea” fotosintezei de către ele, în atmosferă au început să se elibereze cantități uriașe de oxigen, ceea ce a dus la modificarea radicală a compoziției ei. Acesta este doar un singur exemplu al impactului la scară planetară a unei ”activități” colective. Dacă biosfera poate modifica lumea noastră, activitatea colectivă de cunoaștere ar putea schimba o planetă, cunoașterea colectivă ar putea, la rândul ei să modifice planeta? Odată cu evoluția biosferei, Terra a căpătat o viață proprie. Dacă o planetă are o viață proprie, ea ar putea să aibă și o inteligență a ei? Echipa de cercetători, condusă de către Adam Frank, profesor la Universitatea Rochester, s-a inspirat din ceea ce poartă numele de ”ipoteză Gaia”, care presupune că biosfera interacționează pternic cu sisteme nonbiologice (sisteme geologice, atmosfera și hidrosfera) pentru a forma un sistem complex, care ajută la menținerea vieții pe planeta noastră. Cheia supraviețuirii biosferei este activitatea colectivă prin care se creează sisteme capabile să se autoîntrețină. De exemplu, există rețele subterane ale fungilor (sisteme micoriziene) care pot comunica la mare distanță. Așa cum explica profesorul Adam Frank într-un comunicat de presă: ”dacă o parte a pădurii are nevoie de nutrimente suplimentare, celelalte părți trimit nutrimentele necesare, prin rețeaua micoriziană. În acest fel pădurea își poate asigura viabilitatea”.
În prezent, se arată în articolul din International Journal of Astrobiology, civilizația noastră alcătuiește o ”tehnosferă imatură”, adică o amestecătură de sisteme și tehnologii generate de oameni, care au un impact direct asupra Terrei, dar care nu se poate autoîntreține. Un exemplu clasic este faptul că mare parte din nevoile de energie ale civilizației noastre se bazează pe folosirea combustibililor fosili carea degradează oceanele și atmosfera Pământului. Altfel spus, tehnologia și energia, pe care le folosim pentru a asigura supraviețuirea civilizației noastre, distrug planeta, fapt care, la rândul său, va duce la dispariția speciei umane.
Pentru a putea supraviețui este imperios necesear să acționăm, la nivel de comunitate globală, pentru interesul Terrei. Dar, arată Adam Frank: ”deocamdată nu avem capacitatea de a acționa în comun în interesul planetei. Există inteligență pe Terra, dar nu avem o inteligență la scară planetară.” Cercetătorii propun patru etape ce țin de trecut și de viitorul probabil, pentru a explica evoluția către o ”tehnosferă matură”.
Stadiul 1 – Biosfera imatură
Autorii asociază adjectivul ”imatur” pentru a caracteriza Pământul în tinerețe, acum câteva miliarde de ani, când existau organismele monocelulare dar încă nu apăruse vegetația. În acele vremuri, formele de viață nu au modificat semnificativ planeta noastră.
Stadiul 2 – Biosfera matură
Această etapă care s-a desfășurat în intervalul cuprins între 2,5 miliarde și 540 de milioane de ani în urmă, este marcată de apariția oxigenului în atmosfera terestră, în cantități suficiente pentru a afecta chimia oceanelor și geologia planetară. În această etapă s-au format continentele, a apărut vegetația, oxigenul s-a acumulat în atmosferă și a apărut stratul de ozon. Biosfera a avut o puternică influență în schimbarea Terrei și, probabil, a asigurat în continuare habitablilitatea planetei noastre. Biosfera, înlocuind cu oxigen molecular dioxidul de carbon, a împiedicat evaporarea oceanelor, așa cum s-a întâmplat pe Venus.
Stadiul 3 – Tehnosfera imatură
Este etapa în care ne aflăm în prezent. Civilizația umană a creat sisteme de comunicație, de transport, de electricitate, de calculatoare (desigur, interconectate între ele, dar care nu sunt integrate cu alte sisteme terestre). Tehnosfera noastră este încă imatură. Așa cum arată autorii, ”Pe termen lung, tehnosfera noastră actuală, acționează împotriva ei înseși”. Ne aflăm într-o etapă critică, în care tehnologiile noastre ne aduc tot mai aproape de ceea ce am putea numi ”limitele planetare”. Acestea sunt limitele în interiorul cărora civilizația noastră, așa cum o cunoaștem, ar putea evolua în siguranță. Din păcate, tehnologiile pe care le folosim în prezent riscă să ne ducă înspre o depășire a lor, de exemplu, dacă nu acționăm concertat pentru limitarea activităților umane care conduc la eliberarea de cantități uriașe de gaze care produc efect de seră, și, implicit, o creștere rapidă a temperaturii medii globale. Tehnosfera Pământului din zilele noastre ne îndreaptă către un previzibil dezastru…
Stadiul 4 – Tehnosfera matură
Acesta ar fi stadiul cel mai înalt de evoluție a tehnosferei. Dacă vom depăși cu succes problemele prezentului, sistemele tehnologice de care vom dispune, inclusiv cele energetice la scară mondială, vor fi într-o armonie perfectă cu biosfera. Tehnosfera și biosfera vor putea prospera împreună. Adam Frank: ”Planetele evoluează de la imaturitate la maturitate iar inteligența planetară indică momentul în care s-a ajuns la maturitate. Întrebare de un milion de dolari: cum va arăta o civilizație planetară care a creat o tehnosferă matură? Deocamdată nu avem un răspuns la ea.”
Pentru site-ul Universe Today, Adam Frank explica: ”Se pare că suntem incapabili să evităm criza climatică provocată de tehnologiile noastre. Studiind istoria biosfere și felul în care s-ar putea dezvolta sistemul complex al buclelor de feedback a ceea ce numim inteligență planetară, sperăm să găsim o cale prin care să dirijăm tehnosfera civilizației noastre înspre stadiul matur, asigurându-ne astfel supraviețuirea pe termen lung.”
Inteligența planetară și sistemele complexe
Chiar dacă, așa cum arăta Adam Frank, nu știm cum ar putea să arate inteligența planetară, autorii articolului subliniază că o tehnosferă matură implică faptul că tehnosfera matură implică integrarea sistemelor tehnologice cu întreaga planetă (biosfera, atmosfera și geosfera), prin intermediul unor bucle de feedback, formându-se astfel un sistem complex.
Mă voi opri un pic asupra sintagmei ”sistem complex”. Un asemenea sistem este compus din părți mai mici care interacționează între ele astfel încât comportamentul global al sistemului depinde în întregime de aceste interacții. Rezultatul este un sistem care are calități superioare sumei calităților părților. Pădurile, Internetul, creierul uman, sunt doar câteva exemple de sisteme complexe. Prin natura lor, sistemele complexe, au calități complet noi care rezultă în urma interacțiunilor dintre părți. Să vă dau un exemplu: putem studia comportamentul neuronilor din creierul uman (și o facem foarte bine cu instrumentele de care dispune în prezent), dar ne este aproape imposibil să explicăm personalitatea și conștiința.
Din cauză că inteligența planetară este un sistem complex, este greu să prezicem cum se va comporta el. Totuși, cercetătorii arată că putem presupune că va avea două caracteristici principale: va avea un comportament emergent (adică va avea calități pe care nici una dintre părțile individuale nu le are) și se va autoîntreține. Frank: ”Biosfera a înțeles în urmă cu miliarde de ani cum să creeze un sistem care să susțină viața. Acum noi trebuie să descoperim caracteristicile prin care tehnosfera se poate autosusține.”
Căutarea civilizațiilor extraterestre
Adam Frank este foarte implicat în căutarea civilizațiilor extraterestre. În anul 2020 a primit o finanțare de la NASA, pentru a realiza, împreună cu o echipă internațională de cercetători, o bază de date a posibilelor tehnosmnături ale civilizațiilor extraterestre. Civilizațiile extraterestre nu se bazează pe magie, ele trebuie să folosească forme de energie pe care le cunoaștem și noi. Atunci când le privim de la distanță, identificând anumite anomalii, tehnosemnături, am putea să le identificăm. În faza inițială, în această bază de date au intrat doar două tehnosemnături.
Panourile solare: stelele sunt printre cele mai puternice generatoare de energie din Univers. Pe Terra a început să utilizăm energia solară, așa că ”folosirea energiei solare poate fi un lucru foarte natural pentru alte civilizații”, explica Adam Frank. Dacă civilizație extraterestră va utiliza colectoare solare de de dimensiuni extinse, atunci lumina reflectată de ele va avea o anumită semnătură spectrală, care ne-ar putea oferi indicii serioase pentru identificarea ei. Echipa de cercetători condusă de către Adam Frank va analiza cum ar arăta această tehnosemnătură, rezultată în urma folosirii colectoarelor solare.
Poluarea atmosferică. În cazul planetei noastre tehnologia pe care o folosim și-a pus amprenta în ceea ce privește compoziția atmosferică. Printre gazele prezente aici se numără și unele sintetice, cum ar fi CFC-urile (clorofluorocarburile), utilizate în sistemele de refrigerare. Atunci când vom reuți să identificăm asemenea gaze în atmosferele exoplanetelor, vom putea să găsim indicii despre posibila existență a unei civilizații extraterestre industrializate.
Pentru site-ul Universe Today, Frank arăta că: ”Este probabil ca multe civilizații extraterestre să fie mai bătrâne decât a noastră. Asta înseamnă că au reușit să atingă stadiul unei tehnosfere mature. Dacă vom reuși să înțelegem caracteristicile specifice ale acestui stadiu, vom avea o șansă mai bună să înțelegem ce fel de tehnosemnături trebuie să căutăm.”
Să ne amintim că telescopul spațial James Webb are printre ambițioasele sale obiective de cercetare și analiza compoziției chimice a atmosferelor exoplanetelor.
Încheiere
Cea mai bună încheiere mi-a oferit-o însuși Adam Frank în postarea de pe site-ul Universității Rochester: ”Pot spune că singurele civilizații tehnologice extraterestre pe care le vom descoperi vreodată – cele pe care ne așteptăm… să le descoperim – sunt cele care nu s-au sinucis, ceea ce înseamnă că ele au atins nivelul unei inteligenței planetare. În asta constă puterea domeniului nostru de ivestigație: el reunește ceea ce trebuie să facem pentru a putea supraviețui crizei climatice și ceea ce s-ar putea petrece pe o planetă oarecare unde viața și inteligența au evoluat.”
