Oamenii de ştiinţă din Franţa şi Finlanda au pus la punct o nouă sursă de radiaţii X sincrotron, care ar putea revoluţiona tehnicile de analiză chimică a diferitelor eşantioane, cum ar fi cele meteoritice sau fosilele. Rezultatele au fost publicate online în ediţia din 29 mai a revistei Nature Materials.
Oamenii de ştiinţă din Franţa şi Finlanda au pus la punct o nouă sursă de radiaţii X sincrotron, care ar putea revoluţiona tehnicile de analiză chimică a diferitelor eşantioane, cum ar fi cele meteoritice sau fosilele. Rezultatele au fost publicate online în ediţia din 29 mai a revistei Nature Materials.
Sursele de radiaţii X sincrotron se bazează pe faptul că atunci când i se schimbă direcţia de deplasarea a unui electron care se deplasează cu mare viteză, acesta va emite un foton X, numită şi radiaţie sincrotron. Aceste surse de radiaţii X sunt de fapt nişte acceleratore de electroni, în care aceştia ating viteze apropiate de cea a luminii. Cu ajutorul unor câmpuri magnetice foarte intense, traiectoria acestora este puternic curbată, ceea ce duce la obţinerea unor fluxuri foarte înguste de radiaţii X, care pot fi folosite pentru a se realiza diferite tipuri de analize chimice.
Viaţa, aşa cum ştim, se bazează pe chimia carbonului, hidrogenului, oxigenului, fosforului şi azotului. Distribuţia tridimensională a atomilor care alcătuiesc materia organică este foarte dificil de determinat, mai ales atunci când această se găseşte în interiorul altui material. Aceste aspecte sunt foarte importante atunci când se analizează un eşantion. De exemplu, atât grafitul, cât şi diamantul au aceeaşi compoziţie chimică, sunt alcătuite din atomi de carbon, dar dispunerea acestora în reţeaua cristalină diferă. Pe de altă parte, cu tehnicile actuale, nu putem „privi” cu uşurinţă în interiorul diferitelor eşantioane, pentru a putea analiza micile intruziuni, care ar putea fi extrem de interesante pentru studiile ştiinţifice.
Acum, o echipă de cercetători de la Universitatea din Helsinki, Finlanda şi de la European Synchrotron Radiation Facility (ESRF) de la Grenoble, Franţa, a dezvoltat o nouă tehnică prin care pot fi depăşite obstacolele de mai sus. Simo Hutori, de la Universitatea Helsinki, declara pentru site-ul ESRF: „Acum ne-ar bucura să încercăm să analizăm roci marţiene şi lunare. Noua noastră tehnică ne permite nu numai să vedem elementele chimice din care sunt alcătuite intruziunile, dar putem determina din ce tip de molecule sau cristale sunt alcătuite. Dacă incluziunea conţine oxigen, acum putem spune dacă acesta face parte dintr-o moleculă de apă. Dacă ea conţine carbon, putem spune dacă avem de-a face cu grafit sau diamant. Până acum asemenea incluziuni rămâneau ascunse [analizei] în interiorul rocilor.”.
Sursa: ESRF
Abstract: Nature Materials
Cristian Român (n. 1957) este inginer de aeronave și, începând din 1992, jurnalist de știință. Scrie pentru revista Știință și Tehnică și a realizat numeroase emisiuni de popularizare a științei atât pentru televiziune, cât și pentru radio. Este autorul cărții Ultima aventura: Universul. Valoarea textelor sale i-a fost recunoscută prin acordarea, în 2003 și 2006, a Premiului Comisiei Naționale a României pentru UNESCO pentru jurnalismul de știință, secțiunea presă scrisă. De asemenea el a primit Petre Sergescu al Academiei Române pentru cartea ”100 de inovatori români”, al cărei coautor a fost.
Leave a Reply