Geofizică

Pământurile rare au fost intens mediatizate în ultimii ani și chiar au alimentat unele animozități internaționale, din două mari motive: sunt indispensabile pentru tehnica modernă și pentru armamentul de ultimă oră, iar singurul mare exploatator și furnizor al sporadicelor minerale cu proprietăți unice este China. Acest lucru înseamnă monopol și putere pentru chinezi, emoții și supunere pentru restul lumii.

Cu ajutorul analizelor de înaltă precizie ale câtorva dintre cele mai vechi roci de pe Pământ, cercetătorii Universității din Bristol au descoperit dovezi clare ale faptului că rezervele accesibile de metale prțioase ale planetei sunt rezultatul bombardării Terrei cu meteoriți la peste 200 de milioane de ani după formarea sa.

Cel mai important producător chinez de pământuri rare își suspendă activitatea timp de o lună de zile, urmărind să ridice prețurile în scădere ale mineralelor exotice folosite în industriile constructoare de telefoane mobile, dar și de alte produse de înaltă tehnologie.

O echipă de geologi și seismologi de la Universitatea din Utah susține că două sau mai multe aglomerări de rocă de dimensiuni continentale se „înghesuie” una în cealaltă pe măsură ce se deplasează la granița dintre mantaua Pământului și miezului exterior al planetei, la circa 3.000 de kilometri sub fundul oceanului Pacific.

Cu ajutorul sondei GOCE a ESA, oamenii de ştiinţă au reuşit să cartografieze, la un nivel de detaliu, zona dintre mantaua şi scoarţa Pământului, numită zona de discontinuitate Moho.

Google Earth poate fi considerat, de acum, în unele împrejurări, Google Water, deoarece și-a extins programul de explorare virtuală a Terrei în oceane. Acestea ocupă aproape trei sferturi din suprațata planetei (peste 71%) și, în mare parte, nu au fost cartografiate subacvatic. Totuși, curioșii pot explora virtual, de acum, aproximativ jumătate din zona cunoscută, mulțumită noului proiect Google de explorare a terneului de sub ape.

Potrivit unor măsurători efectuate cu ajutorul sateliţilor, pitorescul oraş italian, Veneţia, continuă procesul de scufundare, chiar dacă studiile efectuate deceniul trecut indicau oprirea fenomenului. Totuşi, nu există motive de panică, fiind vorba despre un proces lent de 2 mm pe an.