Paleontologie

Aproximativ 12 resturi fosile de thalattozaur, extrem de fragmentate, au fost descoperite în ultimii 100 de ani, ceea ce face din acest animal preistoric una dintre cele mai rare creaturi pentru paleontologii din toată lumea. Cu atât mai importantă a fost descoperirea în acest an, în apropierea Parcului Național Tongass din Alaska, a rămășițelor unui thalattozaur aproape complet, cel mai bine prezervat schelet de acest gen din lume.

Marea Explozie a Vieții din Cambrian este și, cu siguranță, va rămâne pentru multă vreme un mister. Petrecută acum peste 500 de milioane de ani, acea veritabilă revoluție a vieții din oceanele și mările lumii preistorice a vrut parcă să aducă la lumină toate formele posibile pe care le poate lua un organism viu.

Paleontologii de la Institutul Smithsonian au anunțat descoperirea unei noi specii de dinozaur, cu dentiție proeminentă și de statura unui câine mare, pe nume Daemonosaurus chauliodus, cel despre care cred că ar putea face legătura între dinozaurii prădători din Argentina și Brazilia de astăzi și mai târziile specii teropode, cum ar fi Tyrannosaurus rex.

Ne-am obișnuit să considerăm erbivorele, în ciuda masivității unora dintre ele, drept cele mai blânde creaturi de pe Terra. Ei bine, lucrurile nu au stat întotdeauna astfel. Cel puțin în cazul nou descoperitului dinozaur canadian, este cert că nu carnivorele au deținut mereu monopolul ferocității.

Analiza unei fosile aparţinând unui plesiozaur gestant, veche de 78 milioane ani relevă faptul că giganticele reptile, coabitante cu dinozaurii, năşteau puii vii, nu depuneau ouă.

Una dintre cele mai noi specii de pterozaur , Vectidraco Daisymorrisae, a fost numită astfel după numele unei fetițe de numai cinci ani, Daisy Morris, cea care l-a descoperit întâmplător, în anul 2008, pe o plajă a Insulei Wight din sudul Angliei.

Dacă oamenii ar fi trăit acum circa 67-70 de milioane de ani, ar fi avut parte de un spectacol cum planeta nu a mai văzut niciodată, zborul celor mai mari creaturi terestre care s-au ridicat vreodată de la sol. Este vorba de  Qeutzalcoatlus, cel mai mare pterodactil cunoscut, animal ale cărui dimensiuni sunt similare cu cele ale unui avion modern de vânătoare.

Evident că niciun vânător din specia Homo Sapiens nu și-a pus vreodată o astfel de problemă. Și cum ar fi putut să se întrebe cum poate ucide un Triceratops atâta vreme cât speciile în cauza sunt separate de o extincție majoră și nu mai puțin de 65 de milioane de ani de evoluție? Și totuși, există un cercetător care a ținut să afle cum un veritabil tanc viu putea fi ucis, nu de oameni, ci de prădătorul alfa din Jurassicul Târziu.