Astrofizică

Website-ul NewScientist prezintă un videoclip de tip time-lapse ce ilustrează, în două minute și treizeci de secunde, Luna, așa cum a arătat ea, noapte de noapte, pe parcursul ultimului an.

Iată că în Sistemul Solar descoperim apa în cele mai neașteptate locuri. Greu de imaginat că ar putea exista apă pe cea mai apropiată planetă de Soare. În plus, noile date transmise de sonda Messenger sugerează prezența compușilor organici.

Știm că există sisteme stelare binare, pentru că le-am văzut. Am văzut și sisteme solare guvernate de pitice roșii. Știm că în unele cazuri, acestea sunt orbitate de cel puțin o planetă, uneori de natură să întrețină viața. Dar, oare, cum s-ar dezvolta și cum ar fi afectată vegetația în astfel de împrejurări cosmice?

În imagine, steaua intitulată SDSS J102915+172927, din constelația Leului, pare banală și vagă. Dar, anticul astru incandescent dă peste cap orice teorie a astrofizicienilor referitoare la principiile formării stelelor.

La începutul acestui an postam o știre în care vorbeam despre un proiect ambițios, care are drept obiectiv capturarea unui asteroid și aducerea lui în apropierea Lunii, pentru a fi studiat de către astronauți. În săptămâna care tocmai s-a încheiat au început să apară o serie de informații despre acest proiect.

Numărul planetelor extrasolare care ar putea adăposti forme avansate de viață ar putea fi de zece ori mai mare decât se presupunea până acum.

Ultimele descoperiri ale sondei  NASA LRO, publicate în revista Nature, indică faptul că până la 22% din suprafaţa craterului Shackelton, aflat în apropierea Polului Sud al Lunii, este acoperită de apă îngheţată. Deşi procentul pare unul impresionant,  cantitativ apa reprezintă doar 378 de litri într-un crater lat de 20km şi adânc de 3,2 km.