Astrofizică

Astrofizica este o parte foarte importantă a astronomiei, utilizând știința fizicii pentru observarea și analizarea naturii corpurilor cerești (dar nu a poziției sau mișcării lor în spațiu), a mediului interstelar și a radiațiilor cosmice. Astrofizica e împărțită în două mari categorii: teoretică și experimentală.

În principal, astrofizica examinează emisiile obiectelor din cosmos prin intermediul spectrului electromagnetic (lumina, densitatea, temperatura, compoziția chimică). Tot de această ramură a astronomiei țin și observarea și studiul unor concepte evazive, cum ar fi proprietățile materiei negre, a energiei negre și a găurilor negre, dar și călătoria în timp, „găurile de vierme” sau originile Universului.

Astrofizicienii utilizează în munca lor de cercetare și analiză mai multe discipline ale fizicii, de la mecanică și electromagnetism până la mecanica cuantică sau fizica atomică și moleculară. Astrofizica experimentală este extrem de limitată în acest moment, fiind strâns legată de evoluțiile tehnologice ale explorării spațiale – de exemplu, din cauză că atmosfera Pământului afectează observațiile, este nevoie de telescoape trimise în spațiul cosmic pentru colectarea informațiilor.

Unul dintre cei mai cunoscuți astrofizicieni din istorie este Arthur Eddington, care a reușit să demonstreze, în timpul unei eclipse, că teoria relativității generalizate a lui Einstein este corectă. De asemenea, cunoscutul telescop spațial Hubble a fost numit după astrofizicianul Edwin Hubble, care a demonstrat faptul că Universul este în expansiune.

Vezi în continuare toate materialele din categoria
Astrofizică

O stea de mare viteză (video)

Telescopul spațial XMM-Newton al ESA, care este sensibil în zona radiațiilor X din spectrul electromagnetic, a ajutat la identificarea unei stele care se rotește în jurul unei găuri negre cu o perioadă orbitală de numai 2,4 ore. Astfel a fost doborât cu o oră recordul precedent.

Geometria la scara Planck a Universului

V-am vorbit despre geometria Universului la scară mare. Știm despre ea că este una euclidiană. Asta înseamnă că suma unghiurilor unui triunghi care are...

Despre blanete

Nu, nu este o greșeală, deși cuvântul blanetă nu îl veți găsi în dicționare, deoarece a fost inventat abia vara asta. Atunci...

Strămoşul comun al tuturor speciilor a fost subestimat

Potrivit unui nou studiu efectuat de cercetătorii americani, coctailul primordial din care a apărut viaţa pe Pământ pare a fi mai mult decât atât, fiind mai complex decât se credea iniţial.

O descoperire „imposibilă”: sisteme stelare binare cu perioade orbitale de 2,5...

O echipă de astronomi a descoperit, cu ajutorul Telescopului în spectru Infraroșu al Marii Britanii (UKIRT) din Hawaii, patru perechi de stele care se orbitează reciproc (două câte două) în intervale mai scurte de patru ore (pentru fiecare pereche).

Precis nu știai de „a doua lună” a Pământului

Surprinzător pentru cei mai mulți dintre noi, Luna nu este singurul satelit natural al Pământului. Denumită „3753 Cruithne”, care înseamnă ”Bătrânul Irlandez”, o planetă minoră stâncoasă (mai degrabă un asteroid), care a fost descoperită de astronomi abia în 1986 și a cărei orbită a fost măsurată tocmai în 1997, dă la rândul ei ocol planetei noastre.

O dispută cosmică

Asta îmi place mie la știință: peisajul ei nu este unul monoton și veșnic neschimbat. Uneori apar dovezi noi, care obligă la modificarea lui....

Impactul cu asteroizii – care sunt șansele?

Bucureștiul va găzdui duminică, 8 mai 2011, începând cu ora 13:30, un workshop cu porțile deschise pe tema apărării planetare împotriva impacturilor asteroizilor și cometelor.

Viteza Warp, din Star Trek, ar distruge sisteme solare, cred oamenii...

În seria Star Trek, nava cosmică Enterprise se deplasează fără probleme dintr-o galaxie în alta folosind așa-numita „viteză warp”, mai mare decât cea a luminii. Totuși, în lumea reală, avertizează cercetătorii după ce au realizat o simulare a conceptului „warp”, o astfel de forță pentru propulsie s-ar comporta destul de diferit, comparativ cu povestea.

Viața ar putea fi posibilă pe Lunile extrasolare


Pentru ca viața să poată apărea pe o planetă este nevoie ca aceasta să se afle în zona locuibilă, adică pe suprafața ei apa să poată exista în stare lichidă. Cele mai multe dintre exoplanetele care se află în zona locuibilă, descoperite până în prezent, sunt gigante gazoase, pe care viața de tip terestru este imposibilă. Totuși, sateliții lor ar putea adăposti viața.