Cu ajutorul sondei GOCE a ESA, oamenii de ştiinţă au reuşit să cartografieze, la un nivel de detaliu, zona dintre mantaua şi scoarţa Pământului, numită zona de discontinuitate Moho.
Suprafaţa sau zona de discontinuitate Moho (numită aşa după descoperitorul său din 1910, geologul croat Mohorovicic) reprezintă zona superioară a mantalei terestre (la o adâncime de 10-70 km), care o desparte de scoarţa terestră şi caracterizată prin discontinuitatea transmiterii undelor seismice şi prin modificarea rocilor şi mineralelor ce o compun, cauzând reflectarea intensă a undelor seismice, detectate la suprafaţa Terrei.
Pentru a realiza modelul zonei Moho, cercetătorii au folosit date furnizate de sonda ESA GOCE, care poate detecta celei mai subtile variaţii ale câmpului gravitaţional terestru. Aceste variaţii rezultă din distribuţia neuniformă a masei din interiorul planetei: „În zona Moho există o discontinuitate a compoziţiei pietrelor, ele având densităţi diferite…scoarţa are o densitate mai mică, iar mantaua una mai mare. Având în vedere că o schimbare a densităţii indică o viitoare schimbare a masei, putem folosi Goce pentru a observa suprafaţa Moho” declară dr. Daniele Sampietro, de la Politehnica din Milano, Italia.
Noua hartă globală a Moho, arată că adâncimea acesteia este mai mare sub masivele muntoase şi mult mai mică sub oceane.
![\"(w540)](\"http://www.stiintasitehnica.com/media/image/201203/w540/adancimea_moho_56949100.jpg\")
Sonda Goce, a Agenţiei Spaţiale Europene (ESA), a fost lansata în martie 2009 şi se află la o altitudine de numai 255 km, cea mai mică a unui satelit de cercetare funcţional. Gradiometrul său poate măsura acceleraţii reprezentând numai 10,000,000,000,000 din forţa gravitaţională la suprafaţa Pământului (9,78–9,82 m/s² în funcţie de latitudine).
Anul trecut, cu ajutorul GOCE a fost realizată o hartă detaliată a gravitaţiei terestre.
