Toți copiii au o fascinație de-a dreptul încăntătoare pentru dinozauri. Și noi am avut-o și am crescut cu imaginea uriașelor reptile preistorice în minte. Între timp însă, știința a avansat, noi și noi descoperiri arheologice au fost făcute iar datele pe care le aveam despre dinozauri nu mai vin într-o proporție covârșitoare doar din SUA.

Cercetătorii i-au remodelat, în funcție de datele noi, iar aspectul lor i-ar putea face de nerecunoscut pentru cei obișnuiți cu vechile imagini și teorii.

Notă: fiecare subarticol este însoțit de două fotografii. Una în care există vechea reprezentare, iar alta în care există cea nouă.

 

Stegozaurul

Stegozaurii sunt unele dintre animalele iconice ale erei reptilelor uriașe. Aproape imposibil de confundat cu alți dinozauri, asta și datorită uriașelor sale creste osoase de pe spate, a capului incredibil de mic, a cozii dotată cu țepi uriași și a poveștilor care ne spuneau că stegozaurul, în ciuda masivității sale, nu avea un creier mai mare decât o alună. În fapt, cercetătorii susțineau că stegozaurul a fost unul dintre cele mai puțin inteligente animale, acesta fiind și motivul extincției sale, incapacitatea de a concura cu dinozaurii mai evoluați și mai inteligenți.

stegosaurus_84061800.jpg

 

Între timp, însă, lucrurile s-au schimbat. Spre exemplu, stegozaurul, așa cum se vede și în imagini, nu își târa coada prin noroi. În fapt, modul său de locomoție era unul erect, asemănător elefanților de azi, iar coada era ținută orizontal, paralel cu solul. Spatele său nu nera arcuit, așa cum îl arătau vechile reprezentări, iar gâtul său nu era orizontal ci, îndreptat în sus, asemeni păsărilor.

stegosaurus2_33032300.jpg

 

O altă modificare o reprezintă țepii de pe coadă. Vechile teorii susțineau că aceștia erau îndreptați în sus. În realitate, ei erau poziționați lateral, astfel încât o mișcare orizontală a cozii ar fi transformat-o pe aceasta într-o armă mortală pentru prădătorii vremii. Și, cel mai important, creierul său nu era cât o alună. Realitatea este că mărimea sa era dublă față de cea estimată. E adevărat, asta nu îl face pe stegozaur mai inteligent,  însă scoate din discuție ipoteza existenței unui al doilea creier care să permită existența unui atare uriaș.

 

Diplodocus

Diplodocus (și ruda sa apropiată, Apatosaurus, cunoscuți odinioară ca brontozauri) se numără și ei printre cele mai cunoscute sauropode, așa numiți dinozauri uriași cu gât lung. Cel puțin erau cunoscuți odată, pentru că aspectul lor actual diferă radical de imaginea cu care ne obișnuisem.

image002_79990200.jpg

 

Vechile teorii spuneau despre sauropode, cele mai mari creaturi care au trăit vreodată pe Terra, că din cauza masivității lor (până la 50 de tone), acestea erau nevoite să ducă o viață semiacvatică, hrănindu-se cu vegetația din mlaștini. Se mai spunea și că sauropodele obișnuiau să se ascundă sub apă din cauza prădătorilor care, incapabili să înoate, abandonau vânătoarea.

diplodocus_04966800.jpg

 

Astăzi, aceste teorii nu mai sunt valabile. Este cert că sauropodele evitau mlaștinile și preferau câmpiile. Picioarele lor lipsite de degete, asemenea unor trunchiuri de copac, erau perfect adaptate pentru a susține greutatea acestor creaturi. În fapt, dinozauri mai mari decât Diplodocus au fost descoperiți deja, unii cu greutăți chiar de 100 de tone. Iar hrana oferită de mlaștini nu reprezenta decât arareori o sursă de nutrienți.
În plus, imaginea de uriaș blajin a lui Diplodocus nu mai constituie o realitate. Spatele acestuia era acoperit cu țepi asemănători cu cei ai iguanelor, iar pielea îi era acoperită cu solzi noduroși. Coada nu era târâtă pe sol, ci ținută orizontal. În fapt, această coadă reprezenta o armă redutabilă care îl făcea pe Diplodocus un adversar de temut.

Extrem de lungă, proiectată să acționeze ca un bici, coada era dotată cu lame cheratinoase care nu numai că puteau sfărâma oasele, dar puteau să sfâșie carnea oricărui prădător neatent. O imagine aflată la polul opus față de cea a „uriașelor vaci preistorice”, așa cum le numea Dr. Grant, personaj din celebra producție Jurassic Park.

 

Velociraptor

Velociraptorii, puțin cunoscuți publicului înainte de anii 90, au devenit rapid celebri imediat după lansarea primului film din seria Jurassic Park. Și de atunci tot creează confuzie. De ce? Pentru că publicul a rămas în memorie cu imaginea reptilei ucigașe, de mari dimensiuni și cu o atitudine de criminal neînfricat.

Realitatea este că modul în care vietățile din film au fost redate se baza pe imaginea unui alt dinozaur nord-american, Deinonychus.

velociraptor_75163300.png

 

Velociraptorii erau animale de mici dimensiuni, de mărimea unui câine mai mare, și arătau diferit față de Deinonychus. De fapt, atât de diferit încât nici nu ar putea fi recunoscuți. Descoperirile recente din China au arătat cu certitudine că prădătorii de genul lui Velociraptor erau acoperiți cu pene. Mai mult, s-a demonstrat că prezemptivul strămoș al păsărilor, archaopteryx, (astăzi acesta nu mai este creditat cu nașterea liniei păsărilor) era rudă apropiată a lui Velociraptor.

velociprot_19647400.jpg

 

Practic, Velociraptor era o găină carnivoră venită parcă dintr-un film horror, și astfel este și prezentată în noile imagini ale artiștilor. Asta nu îl face mai puțin periculos. Un schelet de Velociraptor a fost găsit chiar în poziția în care încerca să își ucidă prada, un Protoceratops, cu ghearele înfipte în gâtul victimei.  În același timp, numeroase specimene de Velociraptor poartă pe oase urmele ghearelor semenilor lor, o dovadă că aceste creaturi se ucideau și se consumau reciproc.

 

Spinosaurus

Spinosaurus a devenit cunoscut publicului odată cu lansarea celei de a treia producții Jurassic Park, mai precis prin scena în care un Spinosaurus luptă cu un T-Rex, ba chiar îl ucide pe acesta. Fanii au fost înfuriați, cei mai mulți acuzand producătorii filmului că au exagerat dimensiunile acestui prădător, ba unii, mai puțin infromați, susțineau că un atare dinozaur nu a existat niciodată.

spinosaurus_38003800.jpg

 

Realitatea este că Spinosaurus era cunoscut încă din 1921 (T-Rex este cunoscut din 1905), atunci când a fost descoperit în Egipt de către paleontologul german Ernst Stromer. Din păcate, singurul schelet al acestui dinozaur a fost distrus în al doilea Război Mondial, în timpul unui bombardament aliat asupra orașului Munchen. A fost ca și cum Spinosaurus a devenit din nou extinct, asta șipentru că un alt schelet a fost descoperit de abia decenii mai târziu. Între timp, mai multe fosile de Spinosaurus au fost scoase la lumină, iar imaginea acestuia este mult diferită față de ceea ce știam.

spinosaurus_1_90080800.jpg

 

În primul rând, da, producătorii Jurassic Park au greșit atunci când l-au reprezentat pe Spinosaurus. El nu era atât de mare, ci cu mult mai mare. De fapt, Spinosaurus este considerat cel mai mare prădător care a existat vreodată, cu o greutate medie de 18 tone. Cel mai mare T-Rex descoperit vreodată are o greutate estimată la 13 tone. Totodată, Spinosaurus arată total diferit față de vechile reprezentări. Departe de a avea un bot scurt, acesta avea fălci asemănătoare cu ale unui crocodil, iar brațele sale nu erau deloc unele mici. Dimpotrivă, brațele unui Spinosaurus era lungi și puternice, dotate cu gheare enorme cu care sfâșia cu ușurință orice pradă. Analizele recente arată că Spinosaurus ducea o viață semiacvatică, hrănindu-se cu pește, inclusiv rechini, cu reptile asemănătoare crocodililor și tot ce ar fi putut captura prin plaștini. Nimeni nu știe însă, cu exactitate, ce rol avea uriașa structură osoasă, asemănătoare cu o pânză, de pe spatele acestuia.

Psittacosaurus

Psittacosaurus nu s-a numărat niciodată printre vedetele dinozauriene. Probabil, unii dintre cititori îl văd pentru prima dată. Cu siguranță însă cu acest dinozaur face parte dintre clasici, asta și pentru că numeroase fosile ale sale au fost scoase la lumină și analizate.

psittacosaurus_70507600.jpg

 

Numele său este legat de clasa papagalilor de azi, Psittacidae, asta datorită ciocului său asemănător cu al unui papagal. Psittacosaurus a fost cu siguranță unul dintre cei mai de succes dinozauri din timpul său, dovadă, așa cum spuneam, sutele de fosile descoperite. Identificat recent și printre dinozaurii din China, Psittacosaurus are și el parte de o imagine total nouă.

psittacosaurus_sibiricus_final_56821300.jpg

 

Complet diferit de vechile reprezentări, Psittacosaurus avea un cap asemănător cu al unui facocer, o specie nou descoperită, Psittacosaurus sibirus, prezentând chiar coarne. Însă complet noi în imaginea sa sunt filamentele care îi împodobeau coada. Este posibil ca acestea să fi fost proto-pene care să atragă partenerii de sex opus sau, așa cum susțin unii cercetători, spini asemănători cu cei ai porcilor spinoși de azi. Anumiți specialiști sugerează faptul că astfel de formațiuni ar fi putut fi chiar veninoase. Adevărul va trebui să mai aștepte o perioadă. Peste toate însă, este cert ca Psittacosaurus a fost unul dintre cei mai bizari dinozauri care au trăit vreodată.

Citește aici partea a II-a a articolului