„Bio-robotul nostru miniatural este construit din polimeri flexibili și celule miocardice. Celulele pulsează, creând o mișcare de contracție-relaxare care propulsează mecanismul înainte”, susține Rashid Bashir, bioinginer la Universitatea din Illinois, despre mecanismul cu „inimă” pe care l-a creat alături de echipa sa.

 

Tot specialistul mai adaugă:

„Folosim o imprimantă 3D pentru a construi robotul strat cu strat dintr-un hidrogel – materialul din care sunt fabricate lentilele de contact. Este lung de aproximativ un centimentru, cu un picior flexibil care se sprijină pe un picior mai scurt. De asemenea, printăm colagen pe partea de dedesubt a piciorului lung încât celulele vii să stea atașate de el.

După printare, scufundăm întreaga structură într-o soluție de celule cardiace de șobolan celule de menținere numite fibroblaste, iar acestea se atașează de zona infuzată cu colagen. Depozităm apoi bio-robotul într-un incubator la temperatura de 36,6 0C (aproximativ temperatura corporală a unui șobolan viu) și care are niveluri de CO2 adecvate supraviețuirii celulelor.

Câteva zile mai târziu, celulele aflate în dezvoltare formează un strat și încep să pulseze cam o dată pe secundă – rata bătăilor inimii unui șobolan. Fiecare contracție îndoaie piciorul mai lung al bio-robotului, propulsând înainte tot angrenajul, cu o viteză de circa 15 milimetri pe minut (într-o singură direcție). Pe viitor, am vrea să încercăm ceva similare cu celule miocardice de pasăre, care bat de cinci ori mai rapid și ar putea, deci, să îi asigure o viteză de deplasare superioară bio-robotului. De asemenea, ne-ar plăcea să facem aceste mașinării și mai inteligente, pentru a putea asista intervenții chirurgicale sau descoperi toxine și paraziți pe care să îi neutraluizeze eliberând substanțe chimice asupra lor.

Suntem de părere că reușita noastră împinge biologia sintetică și bioingineria. În locul rearanjării ADN-ului sau a unei singure celule bacteriene, țelul nostrum este să adunăm laolaltă diferite tipuri de celule mamare, să le observăm comportamentul și să îl folosim pentru îndeplinirea diverselor sarcini. Dar acest lucru ridică și unele întrebări de ordin etic: E vie echestia asta? Câtă vreme condițiile sunt potrivite, bio-roboții s-ar putea deplasa prin vasele petri luni în șir. Ce simțim față de acest lucru?”.

Sursa