Problematica speciilor invazive este un subiect de mare actualitate, având în vedere că acestea reprezintă o amenințare majoră pentru biodiversitatea globală. Ele pot duce la diminuarea pânî la dispariție a unor specii native și pot modifica funcționarea ecosistemului, așa cum atestă literatura științifică de specialitate.

În acest context, cunoașterea acestor specii invazive devine foarte importantă. Mai ales când avem de-a face cu arii protejate la nivel internațional precum Delta Dunării, cu multiplă recunoaștere a importanței sale: statut de Rezervație a Biosferei, Sit Ramsar (Zona umedă de importanță internațională pentru păsările de apă), Sit al Patrimoniului Mondial UNESCO, Sit al rețelei europene de protecția naturii Natura 2000 (ROSCI0065 și ROSPA0031).

Biodiversitatea din Delta Dunării este ridicată în comparație cu alte delte din Europa și chiar de la nivelul mapamondului. Din analizele recente, inventarul realizat în această zonă depășește actual 9000 de specii din care o bună parte sunt specii cu statut de protecție, rare sau endemice – prezente doar aici și nicăieri altundeva în lume.

Principalele cauze ale răspândirii plantelor străine cu potențial invaziv s-au dovedit a fi: dezvoltarea transporturilor, schimburile comerciale și turismul. Fructele, semințele si alte părți vegetative ajung la distanțe mari odată cu livrarea de mărfuri prin practici vamale și de carantină inadecvate. Astfel, în multe țări se poate trece frontiera cu semințe sau părți vegetative ale unor plante care pot fi invazive.

Alte cauze posibile ar fi: practici horticole, agricole și silvice care nu țin cont de fenomenul de invazivitate în special în grădini, cimitire, parcuri.

Dispensarea resturilor vegetale la marginile unor habitate naturale sau semi-naturale e o practică frecvent întâlnită în România, inclusiv în Delta Dunării.

Apa de balast a navelor de transport cu tonaj mare este un alt vector important pentru transportul plantelor la distanțe mari. Apa poate conține fragmente de plante cu înmulțire vegetativă, spori și semințe.

Stabilirea unei specii străine cu potențial invaziv într-un teritoriu nou poate provoca degradarea habitatului natural, datorită competiției reduse pentru resurse. Lipsa dușmanilor naturali în noile habitate favorizează procesul invaziv.

Schimbările climatice globale contribuie de asemenea la răspândirea speciilor invazive. Încălzirea din zonele temperate favorizează invazia unor specii tropicale.

Invazia speciilor alohtone(străine / nenative) poate fi favorizată de necunoașterea informațiilor asupra pericolului potențial a noilor specii introduse. Fără a cunoaște dacă o plantă este invazivă în altă țară, o putem cultiva și descoperim ulterior că invadează zonele înconjurătoare.

Cu toate ca există o legislație la nivel internațional, european și inclusiv național, aceasta nu este cunoscută pe scară largă și de multe ori neluată în seamă. Există o listă a acestor specii care este necesar să fie monitorizare si luate cele mai adecvate măsuri în vederea diminuării impactului acestora.

În cadrul proiectului „Monitorizarea comună pentru protecția mediului în țările Bazinului Mării Negre BSB”, partenerul Institutul Național de Cercetare și Dezvoltare Delta Dunării, România a ales câteva din speciile străine cu potențial invaziv: salcâmul pitic (Amorpha fruticosa), sălcioara (Elaeagnus angustifolia) si panizo (Paspalum distichum) pentru a le monitoriza si a dezvolta metodologii inovative de cartare corelate cu dinamica factorilor de mediu. Rezultatele cercetarilor au fost diseminate actorilor interesați din zona proiectului, în special Administrației Rezervației Biosferei Delta Dunării împreuna cu un set de măsuri pentru reducerea impactului negativ asupra ecosistemelor deltaice.