”În ştiinţă, se poate porni de la rezultate experimentale, date, observaţii, măsurători, «fapte». Inventăm, dacă este posibil, o varietate de explicaţii posibile şi confruntăm în mod sistematic fiecare explicaţie cu faptele. În timpul formării lor, oamenii de ştiinţă sunt echipaţi cu o trusă de detectare a bazaconiilor, trusă care este folosită în mod automat de fiecare dată când cineva prezintă idei noi. Dacă noua idee supravieţuieşte examinării operate cu uneltele din trusă, o vom accepta cu căldură, chiar dacă cu titlu provizoriu. Dacă ai această atitudine prudentă, dacă nu vrei să înghiţi bazaconii chiar şi atunci când este reconfortant să faci astfel, există precauţii care pot fi luate; există o metodă sigură şi bine testată. Ce se află în trusă? Instrumente pentru gândirea critică.
Carl Sagan, ”Lumea și demonii ei”, Editura Herald, 2015

Constat, cu o mare surprindere, că revista noastră a început să găzduiască un serial prin care ne vom îmbogăți cu o nouă ”«trusă de unelte», formată din concepte, principii, îndrumări, argumente etc, care să le fie de folos în activităţile de cercetare, gândire şi creaţie”. De ce spun că am fost surprins de acest serial? Motivul este simplu. Autorul său, deși paștizează sintagma lui Sagan, a demonstrat, de-a lungul timpului, că în trusa sa de unelte nu se găsesc instrumentele necesare unei gândiri critice. Dimpotrivă.

Vă voi da acum un mic exemplu, legat de misiunea Apollo 11. În textul ”Neil Armstrong a fost interesat de OZN-uri?” postat pe site-ul revistei Magazin în 7 mai 2019, găsim acest text:

”Între versiunea oficiala a dialogului cu Pământul, dată publicității de NASA, și o altă versiune, înregistrată de un radioamator, există diferențe importante. Se spune că Armstrong (alții afirma ca Aldrin) ar fi fost auzit, prin radio, spunând în clar: «Drăcia dracului! Aș fi curios sa știu ce fel de nave sunt acelea care au aselenizat înaintea noastră de partea cealaltă a craterului». Otto Binder, fost angajat NASA, scria că, la un moment dat, Armstrong ar fi spus: «Chestiile astea sunt uriașe, domnule… enorme… Oh, Doamne, n-o sa credeți asta! Vă spun ca sunt alte nave spațiale acolo… aliniate pe partea îndepărtată a marginii craterului… sunt pe Lună și ne supraveghează…».

Aceste mesaje nu au fost confirmate oficial și li s-a acordat puțină credibilitate. Dar Maurice Chatelain, fost șef al Sistemului de comunicații NASA și proiectant al sistemelor de prelucrare a datelor și de comunicații ale misiunilor Apollo, a afirmat, într-o carte, în 1978, că «toate zborurile Apollo și Gemini au fost urmărite, atât la distanță, cât și uneori destul de aproape, de vehiculele spatiale ale farfuriilor zburătoare, de origine extraterestră, sau OZN-uri, dacă va place sa le numiți astfel. Ori de câte ori se întâmpla asta, astronauții informau Centrul de Control al Misiunii, care le ordona o tăcere absolută».

În legătură cu zvonul ca Armstrong ar fi raportat observarea a două OZN-uri pe marginea craterului. Chatelain a adăugat: «Întâlnirea era cunoscută de cei de la NASA, dar nimeni n-a dezvăluit-o până acum». El a mai confirmat, de asemenea, ca frecvența pe care se făcea comunicația radio era schimbata tot timpul, după un sistem bine pus la punct, pentru a împiedica neavizații sa o urmărească.

Spre sfârșitul anilor 70, câțiva cercetători rusi: Prof. Vladimir Ajaja de la Universitatea din Moscova, Prof. Alexandr Kazanțev si Dr. Serghei Bojici au declarat că spionajul sovietic urmărise, cunoscând algoritmul de schimbare a frecvențelor, detaliile primei aselenizări. S-au înregistrat astfel convorbirile lui Armstrong cu Misiunea de Control de la Huston, din care reieșea ca două OZN-uri de mari dimensiuni au fost văzute în preajma modulului lunar. Armstrong însă a dezmințit, pana la decesul sau din 2012, toate aceste afirmații puse pe seama lui.”

Începutul textului ar putea să sugereze că autorul textului ne prezintă niște legende (”se spune că”, ”nu au fost confirmate oficial și li s-a acordat puțină credibilitate”). Din păcate urmează un ”dar”: ”Dar Maurice Chatelain….” vine să confirme întâlnirea astronauților din misiunea Apollo 11 cu nave extraterestre. În plus, ni se spune, câțiva cercetători ruși, la rândul lor, confirmă autenticitatea discuțiilor din primul paragraf din citatul prezentat mai sus.

Să ne înarmăm cu o mică trusă plină cu uneltele gândirii critice și sa vedem cum stau lucrurile de fapt. A existat cel puțin un radioamator care a înregistrat comunicațiile dintre Lună și Pământ în timpul misiunii Apollo. El se numește Larry Baysinger. Bazându-se pe datele publicate de NASA, referitoare la sistemul radio folosit pentru comunicarea cu astronauții, el și-a construit o instalație radio cu ajutorul căreia a avut șansa să recepționeze (și să înregistreze) câteva discuții dintre astronauți și sol. Această realizare, uriașă pentru un amator, a făcut prima pagină a ediției din 23 iulie 1969 a publicației ”Louisville Courier-Journal”. Nici o vorbă în acest articol despre mesaje de tipul: ”Drăcia dracului! Aș fi curios sa știu ce fel de nave sunt acelea care au aselenizat înaintea noastră de partea cealaltă a craterului”. Din cele ce am aflat din documentarea mea, citatul îi aparține unui anume Sam Pepper, și a fost publicat în ediția din 29 septembrie a tabloidului americano-canadian National Bulletin sub titlul ”Phony Transmission Failure Hides Apollo 11 Discovery… Moon is a U.F.O. Base!” Mai multe detalii nu am reușit să găsesc.

În schimb, știu ceva mai multe despre Otto Binder ”fost angajat al NASA”. În primul rând nu a fost niciodată angajat al NASA! El însuși susține doar că, în calitate de freelancer (liber profesionist), a scris câteva texte de popularizare pentru NASA. De fapt Binder a fost un autor de literatură SF, cunoscut mai ales pentru personajele de benzi desenate create de el. Aș aminti aici numai ”Super Girl” și ”Captain Marvel”. Este drept, el susține că mai mulți radioamatori (neidentificați) i-au pus la dispoziție înregistrări audio care dezvăluiau discuții secrete în care astronauții relatau despre nave spațiale prezente pe Lună. Biograful său, Bill Schelly, în cartea ”Otto Binder – The life and work of a comic book and science fiction visionary” citează o parte dintr-un articol publicat în Saga’s UFO Special Vol. III, 1972, în care Binder scrie că ”Nu pot garanta pentru autenticitatea [înregistrărilor] dar dacă sunt adevărate…” urmează apoi obișnuitele chestii, cum că dacă s-ar dovedi că sunt reale, atunci vom asista la oarece revoluție. Ca și autorul textului pe care îl comentăm, Binder lasă doar un aparent loc pentru îndoială. Oricum cei care îl pomenesc nu amintesc despre faptul că el nu este sigur de autenticitatea înregistrărilor. Asta este o tehnică clasică a promotorilor de năzbâtii.

Mai departe. Maurice Chatelain ”fost șef al Sistemului de comunicații NASA”, care ”a afirmat, într-o carte, în 1978” [etc.] , ridică oarece probleme. În primul rând, Chatelain nu a avut nici o funcție de conducere la NASA. Apoi ni se citează dintr-o carte fără a ni se da vreun titlu. Am căutat, am găsit și am citit cartea cu pricina. Se numește ”Our Ancestors Came From Outer Space”. Aici ni se spune că Chatelain lucrat ca expert pentru NASA. De fapt, el lucra pentru Ryan Electronics, o firmă care avea contracte cu agenția spațială americană. Ce spune Chatlelain în cartea sa despre misiunea Apollo 11? ”[…] atunci cân Apollo 11 aseleniza pentru prima oară în Marea Liniștii, cu câteva momente înainte ca Armstrong să coboare scara pentru a păși pe Lună, două OZN-uri au zburat deasupra lui. Edwin Aldrin le-a surprins în câteva fotografii.” Uimitor, nu-i așa? Numai că Chatelain mai adaugă: ”Câteva dintre aceste fotografii au fost publicate în numărul din iunie 1975 al revistei Modern People. Publicația nu a spus de unde le-a procurat, sugerând vag o sursă japoneză.” Folosind trusa dv de detectare a năzbâtiilor, cum ați interpreta acest ultim citat? Cât despre precizarea lui Chatelain: «Întâlnirea era cunoscută de cei de la NASA, dar nimeni n-a dezvăluit-o până acum», vă mărturisesc că nu am găsit-o în cartea sa. Am citit-o cu atenție, dar nu am găsit-o. Cine știe?, poate mi-a scăpat. Și mai este ceva important de precizat: niciunde în cartea sa nu se spune că ”frecvența pe care se făcea comunicația radio era schimbată tot timpul, după un sistem bine pus la punct, pentru a împiedica neavizații sa o urmărească”. Chatelain descrie pe scurt sistemul de comunicație radio, care funcționa pe mai multe canale în banda S, dar nu vorbește nimic despre schimbările de frecvență folosite pentru a împiedica ”neavizații să o urmărească”. Pentru cei interesați de sistemele radio folosite în cadrul misiunii Apollo 11, recomand cu căldură ”Apollo experience report – Lunar Module communications system”, un document elaborat de NASA în septembrie 1972. Nici aici nu veți găsi vreo referire la folosirea schimbării de frecvență pentru împiedicarea interceptării comunicațiilor radio de către persoane neavizate.

Cât despre cercetătorii ruși care ”au declarat că spionajul sovietic urmărise, cunoscând algoritmul de schimbare a frecvențelor, detaliile primei aselenizări”, având în vedere cele scrise mai sus, nu cred că mai merită vreo atenție suplimentară din partea mea.

Sper să nu se supere nimeni dar, văzând cum autorul pe care l-am comentat în acest text își folosește propria ”trusă de unelte”, putem deduce că din ea fac parte mai degrabă acelea menite să tocească orice urmă de spirit critic. Motivul este simplu: spiritul critic dăunează grav năzbâtiilor…